"Aristofan este un poet în deplinul înteles pe care acest cuvânt îl avea în Grecia Antichitătii clasice. Satira sa este personificarea "sării aticii", a spiritului subtil si ascutit al atenienilor. Aristofan zeflemiseste si batjocoreste, biciuieste si ridiculizează, critică si acuză, instruieste si educă. Când izbucneste în atacuri violente, când face aluzii spirituale, pline de finete." (V.Nicolau, Aristofan)"Comedia nu e un exemplu de urmat, ci un avertisment salutar. Comedia trebuie să servească la a face discernământul mai fin si mai just cu privire la situatii si persoane. Aceasta e adevărata si singura ei utilitate. Comedia trebuie să se multumească în a sesiza cu adresă, lăsând la sfârsitul piesei spiritul în repaos." (A.W.Schlegel, Studii de estetică) |
![]() |
"Dacă Gratiile ar fi căutat un sanctuar neatins, l-ar fi găsit în sufletul lui Aristofan".(Platon)"Caracteristic pentru Aristofan este faptul că foloseste satira, ironia, umorul, aluzia spirituală, calamburul - nu ca să provoace pur si simplu râsul; el înfierează tot ceea ce e antisocial, imoral, odios si, pe măsură ce face pe oameni să râdă de vicii si nedreptăti, în acelasi timp urmăreste să-i ridice la un nivel moral superior." (Octavian Gheorghiu, Teatru antic grec si latin) |
![]() |
![]() |
"Trebuie convenit că e imposibil de trăit în lume fără a juca din timp în timp comedie. Ceea ce-l deosebeste pe omul cinstit de pungas e faptul că nu joacă decât în cazuri de fortă majoră." (Chamfort, Maximes et pensées)"Aristofan se adresează, nefiresc, vulgului si nu oamenilor cinstiti. Glumele sale se învârtesc deseori în jurul unor jocuri de cuvinte cu dublu sens, cu subîntelesuri grosolane si ajung în cele din urmă la cel mai mare libertinism. La Aristofan, finetea devine răutate si naivitatea - imbecilitate. Zeflemelile sale sunt demne mai mult de fluierat decât de râs." (Plutarh) |