In lunga istorie a omenirii, aspectul podoabei capilare a fost de multe ori insemnul unei epoci, al unui comportament social, expresia unui stil de viata, a apartenentei la o clasa, si nu in ultimul rand o manifestare a sexualitatii. Parul a fost, dupa imbracaminte si podoabe, cea mai vizibila expresie a individualitatii sau anonimatului fiintei umane: de la chica plina de paduchi a omului primitiv la rafinamentul perucilor secolului luminilor si pana la pletele hippy din anii 60, parul lung sau capetele rase au fost extremele intre care au oscilat pe rand gusturile. Calugari medievali sau budisti, cazaci sau skin-heads, piei rosii sau punks, Yul Brynner sau Telly Savalas, toti s-au mandrit cu luciul pielii capului. Regi sau paji, vikingi sau rockeri, Neanderthal sau Beatles, pentru toti parul lung, mai mult sau mai putin curat, a fost o declaratie clara a personalitatii. De aceea orice schimbare care nu depinde de noi doare si ingrijoreaza: caderea exagerata, aspectul unsuros, matreata sau albirea prematura.

Conceptul de par normal din punct de vedere cosmetic este inevitabil subiectiv. El depinde de factori sociali, culturali si profesionali diferiti de la o persoana la alta. Un par sanatos si normal este curat, moale, matasos, stabil, si cu firul integru.

Firul de par se naste la nivelul epidermului, in foliculul pilar, si este format din radacina sau bulb, aflat intr-un "sac" la care se ataseaza glanda sebacee si muschiul firului, precum si din firul propriu-zis sau tija, a carei culoare difera de la o persoana la alta. Format din celule moarte bogate in proteine, din care cea mai cunoscuta este keratina, parul are o structura fibrilara concentrica. Culoarea este data de melanocite, celulele producatoare de pigmenti. Cand dintr-un motiv oarecare acestea isi inceteaza activitatea, parul albeste. Persoana adulta poseda cam 100 000 - 120 000 de fire in podoaba capilara. Vrem sau nu vrem, acestea au o evolutie permanenta. Fiecare fir creste un milimetru la trei zile, ceea ce face cam 12-15 centimetri pe an. Ca lucrurile sa fie si mai complicate, in varful capului parul creste mai repede decat la ceafa, in functie de sex, varsta, caracter etnic sau sezon. In conditii normale, firul de par traieste trei-patru ani, se opreste din crestere si cade la primul spalat sau pieptanat. Norocul este ca nu cad toate in acelasi timp, ba chiar cresc altele in foliculul pilar astfel eliberat. De-a lungul vietii se succed 20-25 de cicluri de cadere/refacere, in general echilibrate, in care pierdem cam 20-100 de fire zilnic din regiunile occipitala si parietala (ceafa si tample). Ce e mai putin placut este ca parul de pe frunte si din varful capului se epuizeaza mai repede si odata cazut nu mai creste la loc. De aceea aceste zone mai napastuite se numesc zone de calvitie. Calvitie, alopecie, chelie. Sinonime pentru o stare care nu face deosebire intre barbati si femei si care e explicata de predispozitia genetica si nivelul testosteronului.

Orice modificare a ritmului de viata normal poate influenta reciclarea podoabei capilare, facand-o mai putin podoaba si mai putin capilara.

Alopecia androgenica afecteaza 20-30% din populatia masculina. Pe la varsta de 20 de ani incep sa se adanceasca golfurile fruntii, dupa 30 de ani fruntea se dezgoleste treptat, apare golul din crestet care se uneste cu restul, asa ca pe la 50 de ani ramane doar o coroana de par in forma de potcoava la baza scalpului - calvitia hipocratica. La 30 de ani, unul din trei barbati descopera ca alopecia face parte din viata lui, la 50 de ani unul din doi, iar la 60 de ani doi din trei. La varsta de 80 de ani statistica e nemiloasa ca destinul: 80% dintre barbati au chelie. Femeile nu au mai mult noroc: parul cade de pe toata suprafata scalpului, fara a modifica linia de insertie frontala. Alopecia difuza se produce la menopauza, cand nivelul hormonilor estrogeni scade dramatic si nu mai poate contracara nivelul de testosteron. Atat la barbati, cat si la femei pot interveni ocazional factori care sa duca la caderea temporara a parului, atat difuza cat si insulara. Emotiile puternice, fie ele pozitive sau negative, ori stress-ul pot provoca caderea parului. O operatie, o stare febrila de 40⁰C, lipsa fierului, nasterea si alaptarea sunt tot atatea eforturi care pot avea acelasi rezultat, chiar la trei luni dupa eveniment. Malnutritia, hipernutritia, anorexia si bulimia pot fi si ele cauza caderii temporare.

Nu sunt rare cazurile cand femeia pierde din par datorita modificarii proportiilor hormonale din cauza intreruperii folosirii pilulei anticonceptionale. Unele medicamente pot avea ca efect secundar pierderea podoabei capilare: derivate de vitamina A, citostaticele, unele antiulceroase, antibiotice, beta-blocante, antidepresive, tirotrope, amfetamina, aspirina luata perioade lungi.

Parul cade si din cauze medicale, in boli ca lupusul eritematos cronic, unele afectiuni hepatice sau renale, afectiuni ale tiroidei sau in alopecia areata, numita si pelada. Seboreea precede caderea parului, care se ingrasa, apare matreata, se pierd zilnic peste 200 de fire. Cu cat seboreea e mai abundenta, cu atat calvitia este mai precoce.

Uneori samponul personal, uscatorul, ondulatorul, solutia de permanent, vopseaua, decolorantul, bigudiurile pot fi dusmani ai parului prin supunerea la suprasolicitari mecanice sau chimice a foliculului de par, impiedicand refacerea firului.

Solutia problemei este schimbarea obisnuintelor zilnice si a produselor cosmetice folosite. Recurgeti la metode naturale, neviolente de ingrijire a parului. Utilizati sampoane blande, fara detergenti, ca "Node" produs de Bioderma, sau seria pentru copii Johnson&Johnson. Pe piata produselor cosmetice cu imagine medicala se gasesc sampoane si lotiuni nuantate pentru fiecare tip de par. Unele firme pretind ca produsele lor patrund in firul de par si-l hranesc. Adevarat doar pe jumatate, pentru ca firul de par este materie moarta si nu are cum sa fie hranit, tot asa cum nu putem hrani pielea pantofilor cu crema de ghete cu vitamina. Parul poate fi insa curatat, degresat si intarit, sampoanele dandu-i volum, suplete si stralucire.

Va recomand gama Ducray, care ofera sampoane pentru matreata uscata "Selegel" sau grasa "Kertyol", sampoanele pentru par gras "Sabal" si "Elution" sau uscat si fragil "Colostrum", precum si lotiunea antiseboreica "Kelual Zinc" si lotiunea contra caderii parului "Trikostim", iar pentru spalatul zilnic puteti alege "Extra-Doux". Firma Bioderma va ofera pentru seboreea extrem de grava samponul "Cocase". Pana in prezent nu a fost descoperit din pacate nici un medicament care sa impiedice pe termen lung atrofierea foliculului pilos. Singurul medicament acceptat ca eficient pe plan mondial se numeste "Minoxidil" sau "Rogaine", prezent pe piata romaneasca sub numele de "Hair Grow". El dilata vasele de sange de la baza firului de par si stimuleaza hranirea foliculului care produce astfel un nou fir mai viguros, salvand parul inca prezent. Tratamentul consta in aplicatii de doua ori pe zi timp nelimitat, costul acestuia fiind de peste 750.000 lei pe an. Intreruperea tratamentului duce la continuarea caderii oprite temporar de medicament. Vitaminoterapia cu "Bepanthene", "Biotine" si "Cystine B6" in cure discontinui sunt eficace in alopeciile care au la baza carente vitaminice. Un alt produs nou este "PB 22" pe baza de triester de glicerol si siliciu organic, care va fi lansat in curand pe piata mondiala, si are avantajul unei singure aplicatii zilnice si a unui excelent aspect estetic. Parul astfel tratat nu ramane gras, seboreea dispare si la intreruperea tratamentului nu mai cade. In cercetare se afla si preparatul hormonal "Finasteride", indicat in prezent in tratamentul adenomului de prostata, care se pare ca are efecte benefice in combaterea alopeciei androgenice.

Scotand din discutie alternativa purtarii unei peruci, singura solutie pentru estomparea calvitiei ramane cea chirurgicala.

Primul implant de par s-a facut in Japonia in anul 1939. Din 1984 americanii interzic utilizarea firelor de par artificiale datorita infectiilor produse. In ultimii zece ani, prin eforturile comune ale dermatologilor si chirurgilor plasticieni, s-a realizat optimizarea tehnicilor de implant in urma punerii de acord a punctelor de vedere ale fiecarei specialitati. Plasticienii prefera tehnica liftingului, adica reducerea chirurgicala a suprafetei cheliei, sau lambouri de alunecare. Dermatologii insa prefera metoda autotransplantului, prin prelevarea radacinilor vii din zona cefei si implantarea lor in zona de destinatie, manual sau cu ajutorul aparatului Calvitron produs de firma franceza Medicamat. Operatia de implant se poate face atat pentru barbati, cat si pentru femei, in anestezie locala, in mai multe sedinte succesive pana la obtinerea densitatii dorite. Ea nu necesita spitalizare sau bandaje post-operatorii dar pretul ei este destul de piparat. Radacinile implantate vor creste ca o planta intr-un ghiveci, in mod natural, si firele aparute pot fi tunse, vopsite sau coafate normal.

Foarte la moda in lumea show-business-ului, transplantul de par a incetat sa fie un secret rusinos. Multe personalitati din lumea muzicii, cinematografului sau televiziunii recunosc deschis ca au apelat la ajutorul medicinei pentru a raspunde cu capul sus: "Eu chel? Niciodata!".

Daca nu ne credeti, intrebati-i pe Elton John si Bruce Willis.