Arbore Genealogic [1] al descendenţilor lui
Ioan Lado de Zakal (rom.Săcal)

blazonul sculptat pe piatra de mormânt a lui Ioan Lado de Zakal

În 21-23 august 2010, avut loc la Răstolița (cu camparea la Sălard), comemorarea a 400 de ani de la înobilare.

Poze de la locul faptei sunt cu clic aici!

IOAN LADO DE ZAKAL (1831-1917) a fost descendentul al unei vechi familii nobiliare române din Transilvania [2]. Familia este originară din Săcalul de Pădure (mag. Erdőszakál), iar cel mai vechi document în care este pomenită este diploma prin care Ladislau Lado de Zakal este (re)înnobilat [3] în 1610 de principele Gabriel Batory.

Mai târziu, din secolul XVII, există date despre patru generații de preoți protopopi în Săcal care au trăit grelele încercări la care a fost supusă biserica română din Transilvania. Este foarte probabil ca acești preoți ortodocși să fi făcut parte din neamul Ladoșilor din Săcal.
Astfel, Petru Maior, scriind [4]despre felul în care a fost omorât mitropolitul ortodox de la Alba Iulia, Iosif Budai, de principele Mihail Apafi al II-lea, în 1682, în cetatea Brâncoveveşti, menționează că "preotul Ioan Ladoș cel Bătrân [...] mi-au povestit că lui i-au spus tatăl său că el, fiind prunc diecuț și tatăl lui preot acolo, în Săcalul de Margine, au fost cu tată-său la îngropăciunea zisului Vlădică și numai amândoi l-au prohodit”.

Tot dintre ei, la a patra generație de preoți, Simion, protopop în Săcalul de Pădure, a luat parte la sinodul general de la Alba Iulia din 7.10.1698, unde a semnat "Simion - Sakal", alături de toți ceilalți membrii ai sinodului, parafat cu sigiliul Mitropoliei de Alba Iulia, unirea cu Roma.

Simion Sakal a fost ultimul preot ortodox din Săcal în acea perioadă. După el protopop a fost ales/numit un preot calvin. Se poate presupune că acest lucru a determinat plecare lor din sat.

Despre Ioan Lado de Zakal știm că după ce a petrecut douăzeci și cinci de ani în Italia, unde s-a specializat ca antreprenor de drumuri şi poduri, a revenit în țară şi s-a stabilit în Răstoliţa. Aici, pe lângă terenul moştenit a mai cumpărat pământ și şi-a construit o casă cu etaj, care mai există şi astăzi. La întoarcere a fost însoțit de o echipă de meseriaşi pietrari, cioplitori, drumari italieni şi slovaci (printre care Giacomuzzi, Marconi și Dietrich), dintre care unii s-au stabilit deopotrivă definitiv în Răstoliţa.

Ca antreprenor a obţinut concesionarea construirii căii ferate Tg.Mureş – Miercurea Ciuc, pe care a realizat-o cu echipa respectivă, inclusiv tunelurile şi cantoanele de piatră zidite, dintre care mai există câteva. De asemenea, a construit drumul naţional Tg.Mureş – Miercurea Ciuc ce a înlocuit vechiul „drum de culme” prin munţi și a participat la lucrările de cadastru ale judeţului, multe dintre cărţile funciare originale păstrându-i semnătura.

În Răstoliţa, a înfiinţat şi clădit şcoala la care a și predat ca învăţător neplătit; a contribuit la construirea bisericii noi – unde a avut strană până în urmă cu câţiva ani. În piviniţa sa a preparat iod, pentru a-l oferi ca tratament locuitorilor care aveau guşă.

A fost căsătorit de două ori. Prima soție, Tița Grecu, a murit la naşterea fiului lor, Ioan (Iani) Lado de Zakal. Ulterior s-a căsătorit cu Paraschiva Branea, cu care a avut 10 copii, dintre care au trăit patru fete, născute în comuna Răstoliţa: Aurora, Maria, Iuliana şi Viorica.

Săcalul de Pădure (com. Brâncovenești, jud. Mureș) este una dintre cele mai vechi localități cu populație exclusiv românească din Transilvania și chiar din România. Prima atestare a localităţii, în care apare sub denumirea latină de ZAKALUS, datează din anul 1169 (în documentul nr.10, dat de regele ungur Geza al II-lea).
Al doilea document scris este documentul dat de regele ungur Andrei al II-lea in 1228, prin care dăruieşte anumite moşii unui magistrat al său, Dionisie, în care apare şi localitatea, sub denumirea de ZAKAL. (...)
După 1918 apare localitatea sub denumirea de Săcalu de Pădure, mai demult Săcalul de Munte, Săcal (în dialectul săsesc Mausdref, în germană: Mausdorf, Bartdorf, în maghiară: Erdőszakál, Magyarerdőszakál).

”Biserica de lemn" din Săcalu de Pădure cu hramul “Înălţarea Domnului”, cea pe care o putem vedea și astăzi, este monument istoric și a fost ridicată în 1809 pe locul unei biserici mai vechi. Tot atunci a fost terminată și pictura interioară de către pictorul moldovean Stănel Condrate. Sfinţirea bisericii, s-a făcut în 1824 de episcopul Vasile Moga.

Vechi denumiri ale județului Mureș: Maros-Torda, Marosvásárhely, Neumarkt am Mieresch

I II III IV V VI
GENERAŢIILE sunt prezentate pe coloane iar ramurile şi subramurile famililor sunt grupate pe rânduri consecutive
Lado de Zakal Lado de Zakal  
Ioan Lado de Zakal
(1831-1917) descendent direct al lui
Ladislau Lado de Zakal, a fost căsătorit întâi cu Tiţa Grecu (mag.Görög, 1836-1870)
Ioan Lado (Iani)
(1870-?) pictor - a pictat multe biserici în Basarabia şi Bucovina - a plecat în America Latină
         
  Lado de Zakal
>>> Grigoriţă
Grigoriţă Grigoriţă      
apoi, recăsătorit cu
Paraschiva Branea,
(1848-1924) a avut zece copii din care şase morţi la o vârstă fragedă: Ion, Margaretta, Victor, Milus, Noe şi Zoiţa
Aurora (Rorot)
(1877-1945) căs. prof.Pompei Grigoriţă (1867-1901), recăs.Chintoanu
Pompeiu Grigoriţă
(1897-1965) căs. cu Otilia Cătană (1901-1992)
rec. cu Lucreția ?
Nicu
(1927-1994) căs. cu ?,
     
  >>>Manoil Manoil
rec. cu Bombonica Rotaru n.1932 Mihai Manoil
n.?, căs.cu Mariana n.?,
Claudiu
Manoil
  Raluca
    >>> Cocu Cocu Cocu Cocu
    Luci
n.1930, căs. cu Stere Cocu (Ghiuşa) (1917-2006), Miercurea Ciuc
Mircea
n.1949, căs.cu Maria ? n.1949, Braşov
Adrian
n.1971, căs. cu Cristina Diculescu n.?, Braşov
Ruxandra
n.2004
    Cocu  
Gloria
n.1972, Braşov
 
Cocu  
Marian
n.1976, căs. cu Andreea Nicolaev n.1981, Braşov
 
Cocu Cocu  
Şerban-Macedon (Donu)
(1953-2008)
căs. cu Margareta Hudec n.?
Krisztina
n.?
 
  I II III IV V VI
  Lado de Zakal
>>> de Simon
de Simon  
  Maria
d.1934, căs. cu Dionisie de Simon (1860-1930)
Zoiţa
dec. la 2 luni
  de Simon
>>> Beu
Beu >>> Radu Radu >>> Borzan Borzan
    Flora
(1905-1985), căs. cu Dumitru Beu (1905-1984)
Cora Rodica
(1932-2017), căs. cu Ioan Radu (1927-2003), Cluj
Dan Mihail
(1955-2013). căs. cu Victoria Hudrea, n.1994, divorţat,
Cora Cristina
n.1977,căs. cu Daniel Borzan,
Alex
n.1998
    >>> Radu Radu
    rec.cu Sergiu Bogdan ? (ulterior Radu), n.1980, divorțată Mihael-Adrian
n.2008
 
Gabriel
n.2011
        Radu  
  rec. cu Tania Chiorean, n.?, Cluj Andra Daria
n.1986
     
    Mălina
n.1989
Beu
>>> Bănişor
Bănişor  
Liana Maria
(1934-2001) căs. cu Grigore Bănişor (1923-1964), căs. cu Sorin Lăzăroiu (1932-2004)
Valentin Dag
n.1955,
căs. cu Dana Popescu, n.1964, divorţat,
 
  Bănişor
        rec. cu Dorina Enescu, n.1957, Bucureşti Luca Dag
n.1991
 
  I II III IV V VI
  Lado de Zakal
>>> Iustian
Iustian  
  Iuliana (Lana)
(1888-1959)
căs. cu dr.Aurel Iustian (1875-1926)
Tuţi
(1909-1916)
Iustian
Viorel
(1911-1992) căs. cu Ani de Apşa (?1911-2007), nepoată de frate a lui Ioan Mihaly de Apşa, autorul lucrarii "Diplomele maramureşene", 1900
Iustian Iustian    
Mircea
(1913-1982) căs. cu Elena Agapia Serafides (Eli)
(1919-2006)
Mircea-Teodor (Pupi)
n.1947 căs. cu Adriana Tanasiu n.1952, Constanţa
 
Iustian Iustian  
Sever-Viorel (Bibicu)
n.1948 căs. cu Monique Collin (1946-1987)
Julien
n.1980
căs. cu Stephanie Rivera?, n.? (Lima, Peru)
Dorian
n.2 iul 2015
 
rec.cu Mădălina Dimancea n.1970, Paris    
     
Iustian
>>> Slăvescu
Slăvescu  
Marta
n.1955 căs. cu Marian Slăvescu n.1954, Constanţa
Sebastian
n.1986
 
Iustian
>>> Foişoreanu
Foişoreanu  
Paraschiva Ileana (Ica)
(1914-1985) căs. cu dr.Constantin Foişoreanu (Costinel) (1911-1945)
Voica Ileana
n.1941 căs. cu Romulus Guga (Romi) (1939-1983), Tg.Mureş
Foişoreanu
Sanda Mihaela
n.1944, căs. cu Sandu Popa, div., Cluj
Iustian  
Teodor Nicolae (Tuţicu)
(1918-2007) căs. cu Iustina ? (Cuţa), rec. cu Ileana, rec. Teodora Bilous, n.1931
  Lado de Zakal
>>> Moldovan
 
  Viorica (Pica) (1891-1957) căs. cu Teodor Moldovan (1896-1980), preot, Răstoliţa  
  I II III IV V VI
             
    Alte legături:
       
 

Valid HTML 4.01 Strict Valid CSS!

Web Page Speed Report

Observaţii despre cum este alcătuit arborele:
  • în dezvoltările viitoare se pot introduce şi legături către alte site-uri sau pagini web, precum şi albume de fotografii;
  • această pagină are, deocamdată, un caracter strict privat - motiv pentru care nu este promovată sau optimizată pentru "motoare de căutare";
  • folosirea titrărilor (dr., avocat, col., etc...) s-a făcut aleator şi, probabil, ar trebui completate sau scoase de peste tot;
    Note
  1. datele prezentate sunt cu siguranţă incomplete şi pot cuprinde erori, de aceea, orice ajutor, mai ales din partea celor cuprinsi in aceasta descendenţă, este necesar şi bine-vent;
  2. vezi şi Ioan Mihaly de Apşa: „Familiile nobile române”;
  3. după cum rezultă din textul diplomei de înobilare, în momentul desemnării acesteia, condiția lui Ladislau de Zakal era deja de nobil: această procedură de re-înobilare a fost curentă în epoca respectivă după cum reiese și din afirmațiile făcute de descendenții familiei Rațiu sau Totosy (una dintre cele mai bune arhive întâlnite pe web): același lucru rezultă și din studierea emblemei (blazonului);
  4. P.Maior, Scrieri, vol.II, pag. 125-126; și Petru Maior, Istoria Bisericii românilor, ed. a II-a (îngrij. de Ioan Chindriş), vol. I, Bucureşti, 1995, p. 120:
    „Iaste trădanie [tradiţie n.n.] că şi la cetatea Eciului, în varmeghiia Turzii, un vlădică a românilor din Ardeal, aruncat din cetate, fu omorât. Ba preotul Ioan Ladoş cel bătrân din Săcalu de Margini [azi Săcalu de Pădure n.n.], care sat e vecin Eciului, mi-au povestit că lui i-au spus tată-său cum că tatăl lui povestea că, fiind prunc diecuţ şi tată-său preot acolo, în Săcalu de Margini, au fost cu tată-său la îngropăciunea zisului vlădică şi numai amândoi l-au prohodit. Cauza pentru ce fu omorât vlădica acela spun că au fost aceia: că fiind vlădica la prânz cu prinţipul Ardealului, în zisa cetate, şi mâncând vlădica bucate de post după legea Bisearicei Răsăritului, îi zice prinţipul către vlădica românilor să-i boteze un câine, ce-l avea acolo lângă sine. Vlădica, bine pricepând această poruncă a fi numai spre a batjocori credinţa cea pravoslavnică, răspunse către prinţipul calvin: «De iaste câinele de legea mea, eu îl voiu boteza, iar de iaste de altă lege, să-l boteze preoţii cei de legea aceia! Să-l ispitim pe câine de ce lege iaste». Răspunse prinţipul: «Bine!» Atunci vlădica puse un blid cu fasole înaintea câinelui, care amirosând-o câinele, nu-i plăcu să mănânce. După aceia îi puse câinelui înainte un blid cu carne, din care îndată începu câinele să se îndoape. Atunci zise vlădica către prinţip: «Vezi de-a cui lege e câinele?»"
 
 

Pentru a trimite observaţii, completări, îndreptări, link-uri, fotografii sau orice altceva, clicaţi aici (e-mail)
Textul este disponibil sub licenţa GNU pentru documentaţie liberă.