Arbore Genealogic - parţial şi provizoriu,
al descendenţilor lui Ioan Lado de Zakal (rom.Săcal)

IOAN LADO DE ZAKAL (1831-1917)

Originar din Săcalul de Pădure, mare proprietar, baron (diplomă de nobleţe din 1610, vezi: Ioan Mihaly de Apşa: „Familiile nobile române”).

A petrecut 25 ani în Italia, specializat ca şi antreprenor de drumuri şi poduri. A revenit din Italia cu o echipă de meseriaşi pietrari, cioplitori, drumari italieni (ex. Giacomuzzi, Marconi) şi slovaci (ex. Dietrich), dintre care 2 familii au rămas în Răstoliţa. A obţinut concesionarea construirii căii ferate Tg.Mureş – Miercurea Ciuc, pe care a construit-o cu echipa respectivă (inclusiv tunelurile şi cantoanele de piatră zidite, dintre care mai există câteva).

De asemenea a construit drumul naţional Tg.Mureş – Miercurea Ciuc (înaint era un „drum de culme” prin munţi).

Pe lângă terenul moştenit a mai cumpărat pământ şi s-a stabilit în comuna Răstoliţa, unde şi-a construit o casă cu etaj, care mai există şi astăzi. A participat la lucrările de cadastru ale judeţului, multe dintre cărţile funciare originale păstrându-i semnătura.

A înfiinţat şi clădit şcoala din Răstoliţa, a lucrat – cu toate că nu avea pregătire în acest sens – ca învăţător neplătit, a contribuit la construirea bisericii noi – unde a avut strană până în urmă cu câţiva ani. A preparat în piviniţa sa iod, pentru a-l oferi locuitorilor care aveau guşă.

A fost căsătorit de două ori: cu Tița Görög/Grecu, care a murit la naşterea fiului său: Ioan Lado de Zakal. Ulterior s-a căsătorit cu Paraschiva Branea, cu care a avut 10 copii, dintre care au trăit patru fete, născute în comuna Răstoliţa: Aurora, Iuliana, Viorica şi Maria.

SĂCALU DE PĂDURE

este una dintre cele mai vechi localități cu populație exclusiv românească din Transilvania și chiar din România. Prima atestare a localităţii, în care apare sub denumirea latină de ZAKALUS, datează din anul 1169 (în documentul nr.10, dat de regele ungur Geza al II-lea).
Al doilea document scris este documentul dat de regele ungur Andrei al II-lea in 1228, prin care dăruieşte anumite moşii unui magistrat al său, Dionisie, în care apare şi localitatea, sub denumirea de ZAKAL. (...)
După 1918 apare localitatea sub denumirea de Săcalu de Pădure.